Modul de diagnosticare a cancerului s-a schimbat major în ultimele decenii datorită tehnologiilor noi care au permis studierea ADN, ARN și a altor alterări genomice care apar în celulele tumorale, și care pot beneficia de terapii țintite. Progresul înregistrat în domeniul de diagnostic oncologic a permis evaluarea gradului de răspuns la tratament a pacienților. Tehnologiile noi permit caracterizarea modificărilor genetice și astfel, depistarea biomarkerilor care indică utilitatea tratamentelor țintite.

Oncologia este principala arie medicală care beneficiază de abordarea personalizată. Biomarkerii se află la baza diagnosticului precis al cancerului și reprezintă trăsături biologice, care pot fi moleculare, anatomice, fiziologice sau biochimice. Aceste trăsături pot fi măsurate și evaluate obiectiv, devenind indicatori ai unui proces biologic normal sau patologic. În funcție de rol, biomarkerii pot fi: de diagnostic, de risc, de prognostic (favorabil sau agresiv), de predicție a gradului de răspuns sau toxicitate la tratament.

Biomarkerii asociați cu mai multe tipuri de cancer pot fi identificați prin teste specifice. Sunt necesare testări complexe pentru a identifica pacienții potriviți pentru a beneficia de diverse combinații terapeutice sau de terapii celulare. Acest lucru conduce către costuri ridicate, astfel încât sunt necesare îmbunătățiri pentru eficientizarea rezultatelor și/sau reducerea efectelor adverse asociate metodelor de diagnostic.

 

 

Materialul integral pe www.raportuldegarda.ro