Cum e să fii bolnav de cancer și să mergi la spital, în acest balamuc mondial, pentru o ședință de chimioterapie? Cum e să fii internat și să nu te poată vizita rudele și prietenii când ești într-un spital de oncologie aflat în carantină? Și cum vede medicul oncolog lumea din perspectiva sa? Mai sunt vise de cealaltă a „frontierei”? Doctorița Aurelia Alexandru, de la Institutul Oncologic „Alexandru Trestioreanu” din București, spune lucrurilor pe nume cu subiect și predicat.

EVZ: Cum e să fii medic oncolog, specializat în tratarea cancerelor – pentru neofiți – în plină pandemie de Coronavirus?

Dr. Aurelia Alexandru: Este la fel ca și când nu era pandemie. Pacientul vine la tratament. Am rărit controalele, dar le-am făcut online. A fost mai multă muncă pentru noi pentru ca pacientul să fie tratat și chiar dacă cei în vârstă nu se descurcă online, aceștia au rude sau prieteni care îi ajută.

-Dar cum e să fii un biet bolnav de cancer, fie el unde o fi, internat într-un spital carantinizat? Are asistență psihologică? Că la el nu mai pot ajunge rudele, prietenii… Pe lângă faptul că e conștient că are o boală cruntă, nu mai are nici suport afecțional. E o dublă lovitură.

 

 

Continuarea materialului pe www.evz.ro.