Cancerul pulmonar cu celule non-mici, considerat una dintre cauzele de deces importante la niveScience Advancesl global, practica medicală arată că jumătatea dintre cei care dezvoltă acest tip de cancer riscă să moară. Din păcate, oncologii nu au la dispoziţie un test care să îi ajute să stabilească dacă pacienţii au nevoie de o formă mai agresivă de tratament pentru a putea reduce riscul de deces, potrivit studiului publicat in Science Advance.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Tulane, Statele Unite ale Americii, au identificat o proteină care poate fi folosită pentru a aproxima care sunt şansele ca o tumoare pulmonară să evolueze la etapa de metastază.Proteina ar putea fi utilizată ca biomarker pentru a dezvolta un test rapid, minim invaziv, pentru a descoperi aceste tipuri de cancer mai devreme, atunci când sunt mai usor tratabile, a declarat autorul studiului Tony Hu, profesor al Facultăţii de Medicină a Universităţii Tulane şi autor principal al studiului.

„Scopul oricărui diagnostic şi tratament al cancerului este de a-l opri din timp. Aceste informaţii ar putea ajuta la diagnosticarea pacienţilor cu risc ridicat de metastazarea cancerului, iar tratamentul ar putea fi adaptat pentru a ţine cont de acest lucru. Nu toţi pacienţii au acelaşi tip de tumoare şi, dacă putem adapta terapiile pentru a aborda o anumită tumoare, putem îmbunătăţi rezultatele acestora”, explică dr. Tony Hu.

Majoritatea pacienților cu NCSLC nu sunt diagnosticați până când tumora lor primară s-a metastazat în alte părți ale corpului. Cu toate acestea pacienții, chiar și cei diagnosticați cu tumori NSCLC nemetastatice, pot avea deseori rezultate de tratment foarte diferite în aceeași etapă. Un marker care ar putea identifica pacienții susceptibili de a dezvolta NSCLC metastatic, ar ajuta la selectarea acelor pacienți care ar trebui să beneficieze de diferite abordări de tratament pentru a reduce riscul lor de metastază și pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire pe termen lung. Cu toate acestea, niciun biomarker identificat până în prezent nu are sensibilitate, specificitate sau reproductibilitate adecvate în acest scop și majoritatea necesită probe tumorale care necesită proceduri invazive care nu sunt adecvate pentru analize repetate.

Toate celulele, inclusiv cele ale tumorilor, eliberează vezicule extracelulare, fragmente ale membranelor celulare care transportă proteine, ARN şi alte tipuri de molecule. Acestea pot transporta anumite molecule către alte celule, modificându-le comportamentul. În cazul celulelor canceroase, aceste vezicule pot influenţa comportantul celulelor din proximitate, dar şi a celor din depărtare, declanşând astfel metastaza. Studierea acestor proteine poate determina dacă cancerul pulmonar cu celule non-mici al unui pacient riscă sau nu să se metastazeze.

Această metodă ar permite medicilor să stabilească pericolul la care se supune o persoană cu ajutorul unui test de sânge. În prezent, echipa doctorului Hu se concentrează pe încorporarea acestor descoperiri în testul de detectare nanoplasmonică pentru a facilita folosirea rapidă de către medici.

 

Material preluat si tradus de pe www.medicalxpress.com.