Ca și în cazul leucemiei acute, medicul va face o examinare fizică, pentru depistarea eventualilor noduli sau organe umflate și va discuta cu pacientul despre istoricul medical al acestuia.

 

Testele folosite pentru diagnosticarea și stadializarea leucemiei pot include:

 

  • teste de sânge – hemoleucogramă: se va analiza numărul și starea celulelor sangvine

 

  • citometrie în flux: este un test important pentru acest tip de cancer. Un aparat caută anumiți markeri în celule, care pot da indicii despre tipul celulei. Astfel se poate stabili dacă limfocitele dintr-o probă de sânge, de măduvă sau din alte fluide conțin celule canceroase

 

  • teste pentru măduva oasoasă: deși leucemia poate fi diagnosticată doar pe baza testelor de sânge, testarea măduvei dă indicii despre stadiul bolii și evoluția acesteia. De aceea se face, în mod obișnuit, înainte de începerea tratamentului

 

  • examinări la microscop: un medic specializat în patologie va examina la microscop probe de măduvă, pentru a vedea cum arată limfocitele, pentru a le putea încadra în tipologii.

 

  • teste genetice: citogenetica (celulele sunt crescute în laborator, iar când încep să se dividă, cromozomii lor sunt studiați la microscop pentru a fi observate mutațiile), hibridizare in situ cu markeri fluorescenți (se folosesc coloranți chimici speciali, care aderă doar la anumite gene sau la anumite părți ale unui cromozom), sau teste moleculare (se analizează starea imunoglobulinei, anticoprii care luptă cu infecțiile)

 

  • biopsia ganglionilor limfatici: un nodul limfatic este scos pentru a se diagnostica limfomul. Însă se face arareori în leucemie, și atunci când se face nu este pentru diagnosticare, ci pentru a se stabili dacă leucemia s-a transformat într-un limfom agresiv.

 

  • puncția lombară: în cazul leucemiei cronice se face doar pentru a se stabili dacă celulele canceroase au ajuns la creier sau la măduva spinării.

 

  • teste imagistice: nu se folosesc pentru diagnosticare, ci pentru a se urmări dacă cancerul a ajuns și la alte organe, dacă tratamentul funcționează sau pentru alte motive. Se pot folosi ultrasunete, computerul tomograf, sau investigațiile pe bază de rezonanță magnetică.