Dacă există suspiciuni de leucemie, medicul va face o examinare fizică, pentru depistarea eventualilor noduli sau organe umflate. În același timp, vor fi puse întrebări în legătură cu istoricul medical al pacientului.

 

În cazul în care se crede că simptomele care v-au dus la medic sunt cauzate de un număr scăzut de celule sangvine, se vor comanda teste de sânge, unde să apară numărul acestora. Eventual va fi consultat un hematolog, medic specializat în boli ale sângelui.

 

Testarea pentru leucemie poate include:

 

  • teste de sânge – hemoleucogramă: se va analiza numărul și starea celulelor sangvine

 

  • teste sangvine biochimice: acestea nu sunt folosite la diagnosticarea leucemiei, ci la identificarea eventualelor probleme apărute la ficat și rinichi din cauza cancerului, sau la stabilirea efectelor secundare a chimioterapiei

 

  • teste de coagulare

 

  • teste de citochimie: celulele sunt așezate pe o lamă de microscop și puse în contact cu coloranți chimici, care reacționează doar la unele tipuri de celule canceroase. Aceste celule capătă o anumită culoare, care poate fi văzută la microscop. Astfel medicul poate stabili despre ce fel de celule este vorba. De exemplu, un anumit colorant chimic colorează celulele canceroase ale leucemiei mieloide în negru, fără a reacționa cu leucemia limfoblastică

 

  • teste de imunofenotip: ajută la stabilirea tipului de leucemie, prin identificarea proteinelor de pe sau din celulele canceroase. Se folosesc testele de tip citometrie în flux și imunohistochimie, în care mostre de celule din măduva osoasă sunt tratate cu anticorpi.

 

  • teste cromozomiale: leucemia poate provoca modificări ale cromozomilor (structuri ale ADN-ului). Studierea acestor modificări poate da informații cu privire la tipul de leucemie, ceea ce va determina administrarea unui anume tratament sau al altuia. Cea mai cunoscută mutație este translocația, când doi cromozomi își schimbă parțial ADN-ul, între ei. Astfel o parte dintr-un cromozom ajunge anexat altui cromozom. Scurtarea cromozmului 22 (cromozomul Philadelphia) este o astfel de mutație care se întâlnește la 1 din 4 cazuri de leucemie acută limfoblastică și pentru care s-au dezvoltat tratamente medicamentoase. Pentru stabilirea acestor mutații se folosesc studii citogenetice (celulele sunt crescute în laborator, iar când încep să se dividă, cromozomii lor sunt studiați la microscop pentru a fi observate mutațiile), hibridizare in situ cu markeri fluorescenți (se folosesc coloranți chimici speciali, care aderă doar la anumite gene sau la anumite părți ale unui cromozom), sau reacția de polimerizare în lanț (un test de mare finețe, care detectează mutații ale genelor sau cromozomilor ce sunt prea mici, pentru a putea fi văzute la microscop)

 

  • puncția lombară: leucemia se poate răspândi și-n alte părți, de exemplu în jurul creierului sau la măduva spinării. Pentru a verifica această posibilitate, medicii prelevează din acele zone fluid cerebrospinal, care va fi supus testelor.

 

  • biopsia ganglionilor limfatici: un nodul limfatic este scos pentru a se diagnostica limfomul. Însă se face arareori în leucemie, pentru că în acest tip de cancer sunt mai utile testările sângelui și măduvei osoase.

 

  • teste imagistice: pentru depistarea ganglionilor măriți, sau a altor organe mărite din cauza leucemiei, se pot folosi ultrasunete, radiografii, sau computerul tomograf. Investigațiile pe bază de rezonanță magnetică se fac în cazul în care sunt necesare teste ale creierului și măduvii spinării, ca de exemplu atunci când puncția lombară a relevat prezența leucemiei, sau atunci când simptomele sugerează metastaze la creier.