În funcție de stadiul cancerului și de starea de sănătate a pacientului, se pot aplica mai multe terapii.

 

Monitorizarea cancerului

Deoarece cancerul de prostată crește, în general, destul de lent, unii bărbați (mai ales cei în vârstă sau cu alte probleme grave de sănătate) nu vor avea nevoie de tratament pentru această boală. În schimb, medicul va monitoriza în mod regulat modul de evoluție al cancerului.

Această abordare nu este recomandată în cazul cancerelor cu creștere rapidă (demonstrată de un scor Gleason ridicat), sau atunci când cancerul riscă să se extindă în afara prostatei (nivelul PSA-ul va fi un indiciu). Bărbaților tineri și sănătoși nu li se recomandă această metodă, pentru că există riscul ca acest cancer să devină o problemă în următorii 20-30 de ani.

 

Chirurgia cancerului de prostată

Dacă nu există metastaze în afara prostatei, se recomandă îndepărtarea chirurgicală a cancerului. În general, se face o prostatectomie radicală, adică se scoate prostată împreună cu ceva țesut din jurul acesteia, plus veziculele seminale.

 

Prostatectomia radicală poate fi făcută în mai multe feluri:

 

  • prostatectomie radicală retropubiană: se face o tăietură în peretele abdominal, de la buric în jos. Dacă există suspiciunea de metastaze, se vor scoate și câțiva noduli limfatici, pentru biopsie.
  • prostatectomie radicală perineală: în acest caz incizia se face în pielea dintre anus și perineu (scrot). Această abordare este rară, pentru că poate avea efecte secundare (disfuncții erectile) și pentru că nodulii limfatici nu pot fi scoși. Dar este o operație mai ușoară și poate fi o opțiune.
  • prostatectomie radicală laparoscopică: în loc de o singură tăietură, se fac mai multe incizii mici, prin care instrumentele medicale și camera video sunt introduse în corp. Are, în general, un timp mai scurt de recuperare, iar rezultatele par să fie la fel de bune ca și în cazul operației clasice.
  • prostatectomie radicală asistată de robot: au început să fie folosiți roboții, controlați de medic, pentru a realiza această operație. Însă succesul ei depinde de funcționalitatea robotului și de îndemînarea chirurgului de a-l controla.

 

Riscurile prostatectomiei radicale

Sunt aceleași ca în cazul oricărei operații majore:

  • reacții la anestezie
  • sângerări de la operație
  • cheaguri de sânge în picioare sau plămâni
  • probleme la organele adiacente
  • infecții în zona operată

 

Efecte secundare ale prostatectomiei radicale

 

Efectele secundare majore sunt incontinența urinară și disfuncția erectilă.

Incontinența urinară poate fi de 3 feluri:

  • incontineță de stres: bărbații scapă urină când tușesc, strănută, râd sau fac sport. Este des întâlnită după operație și apare din cauza tratamentelor de cancer, care afectează mușchii sfincterului vezicii urinare, sau nervii care fac acest mușchi să funcționeze.
  • incontinență prin preaplin: bărbații au probleme la golirea vezicii urinare, le ia mult timp, au un flux slab al urinei. În general, problema apare din cauza îngustării sau blocării canalului urinar prin cicatrizarea țesuturilor
  • incontinență subită: apare nevoia bruscă de a urina, atunci când vezica este prea sensibilă la extindere, pe măsură ce se umple cu urină

Arareori, după operație, bărbații pot pierde controlul asupra vezicii urinare și suferă de incontinență continuă.

După operația de prostată, la o anumită perioadă de timp pacientul ar trebui să recapete controlul asupra vezicii urinare.

 

Disfuncția erectilă înseamnă că bărbații nu pot susține o erecție timp suficient pentru penetrarea sexuală. Erecția este controlată de două mănunchiuri de nervi situate de-o parte și de alta a prostatei. Dacă mai aveți erecții, medicul va încerca, în timpul operației, să nu atingă acești nervi. Dacă însă cancerul s-a extins foarte aproape de ei, chirurgul va scoate și acești nervi.

După operație, organismul va recupera în timp (uneori și până la 2 ani) capacitatea de a avea erecții spontane. Există metode și medicamente de tratare a disfuncției erectile.

 

Alte efecte secundare ale operației de prostată:

  • modificări ale orgasmului
  • pierderea fertilității
  • limfedem
  • modificări ale lungimii penisului
  • hernie inghinală

 

Rezecția transuretrală a prostatei

Este operația folosită mai ales în tratarea prostatei mărite (necancerigenă). În cazul cancerului avansat, se folosește ca metodă de ameliorare a simptomelor (cum ar fi dificultățile de urinare), și nu ca tratament pentru cancer.

Procedura implică îndepărtarea părții interne a prostatei, cea care înconjoară uretra. Este o operație relativ ușoară, care se poate face uneori și cu anestezie spinală (amorțește jumătatea inferioară a corpului), nu doar totală.