Există mai multe metode și terapii de tratare a acestei boli potențial fatale.

 

Tratamente locale

Se concentrează pe tumoare, fără a afecta restul corpului. Aceste tratamente sunt folosite mai ales în cazul cancerelor incipiente, înainte de metastazare. Câteva exemple de tratamente locale sunt:

 

Chirurgia cancerului de colon

Această operație se face pe un colon curat. Înainte de procedură veți urma o dietă specifică, veți lua laxative, sau veți face chiar clismă. Procedura este aceeași și înainte de o colonoscopie.

 

  • Polipectomie și excizii locale. Unele cancere aflate în stadiul 0 sau 1 și cei mai mulți dintre polipi pot fi excizați (îndepărtați) în timpul colonoscopiilor. Astfel nu este nevoie de operație la nivelul abdomenului. La polipectomie, cancerul este tăiat cu un fir cu curent electric, care trece prin colonoscop. Exciziile locale înseamnă îndepărtarea cancerului împreună cu o mică zonă adiacentă de țesut sănătos.

 

  • Colectomie. Se scoate întreg colonul, sau doar o parte din acesta, împreună cu nodulii limfatici alăturați. Dacă ezecția este parțială, se numește hemicolectomie, colectomie parțială sau rezecție segmentară. Chirurgul taie partea din colon afectată de cancer, împreună cu o mică parte de colon sănătos, din ambele capete ale cancerului. În general, se îndepărtează între 1/4 și 1/3 din colon și circa 12 ganglioni limfatici (care vor fi testați pentru cancer). Secțiunile colonului rămase la locul lor vor fi reconectate. Dacă se scoate între colonul, procedura se numește colectomie totală. În general, colectomia totală nu este necesară. Se apelează la ea doar în cazul în care sunt și alte probleme pe colon, cum ar fi sute de polipi (mai ales la persoanele cu polipoză adenomatoasă), sau sindrom de colon iritabil. Colectomia se poate face prin tăietură deschisă, la nivelul abdomenului, sau prin laparoscopie, când se fac mai multe orificii în abdomen, prin care instrumentele chirurgicale speciale pot ajunge la colon. În general, recuperarea este mai rapidă după o colectomie laparoscopică, decât după cea clasică, deschisă. Însă nu este mereu posibil să se opteze pentru prima și ratele de supraviețurie în urma operațiilor sunt aceleași.

 

  • Colon blocat. Uneori cancerul este atât de extins, încât blochează colonul și provoacă multă durere. Acest lucru se întâmplă în timp și persoana afectată se îmbolnăvește grav. Pentru a debloca colonul, înainte de efectuarea operației, se poate pune un stent (un tub) în colon, cu ajutorul colonoscopului. Acest tub ține colonul deschis și astfel vă puteți pregăti de operație. Dacă plasarea unui stent nu mai este posibilă, sau cancerul a perforat colonul, se impune o operație de urgență, asemănătoare colectomiei. Numai că, spre deosebire de aceasta, când cele două capete rămase ale colonului sunt reunite, capătul superior este atașat unei perforații (numită stoma) realizate în pielea abdomenului. Astfel scaunul din colon trece prin acestă stomă către exterior. Această procedură se numește colostomie (sau anus contra naturii) și, de obicei, este necesară pe termen scurt. Uneori capătul intestinului subțire este cel conectat prin stomă cu exteriorul, iar procedura se numește ileostomie. În ambele cazuri, în jurul orificiului (stomei) se lipește o pungă care va colecta scaunul. După ce pacientul se simte mai bine, se efectuează o a doua operație, numită reversiunea colostomiei sau ileostomiei, prin care capetele colonului sau intestinului sunt reunite, stoma este închisă, iar organismul funcționează din nou normal. În cazuri rare, când tumora nu poate fi îndepărată, colostomia este permanentă.

 

  • Chirurgia cancerului de colon metastatzat. La unii pacienți cancerul poate fi răspândit și în alte părți ale corpului, în timp ce tumorile blochează colonul. În acest caz se face o operație în care colonul este tăiat deasupra zonei afectate de cancer, iar capătul lui este atașat unei stoma. Procedura se numește colostomie de degajare și nu are scopul îndepărtării cancerului ci de a ajuta pacientul să se recupereze suficient, încât să poată începe alte tratamentul pentru cancer.   Dacă boala s-a extins doar în câteva locuri, la plămâni sau ficat, se poate apela la chirurgie pentru îndepărtarea cancerului, dacă cel de la colon este sau a fost deja îndepărat. Decizia de excizie chirurgicală a metastazelor se ia în funcție de numărul și localizarea acestora. În unele cazuri cancerul a fost chiar vindecat prin metode chirurgicale.

 

 

Chirurgia cancerului rectal

 

Chirurgia este tratamentul obișnuit pentru cancerul rectal. Înainte de operație, pacientul face, de obicei, radioterapie sau chimioterapie. Tipul de operație depinde de cum este amplasată tumora față de rect.

 

  • Polipectomie și excizii locale. Procedura este aceeași ca și în cazul cancerului de colon. La Polipectomie cancerul este îndepărat ca parte a unui polip, prin tăierea acestuia în zona de contact cu rectul. În cazul exciziei, cancerul este îndepărat din mucoasa rectului, împreună cu o partea din țesutul sănătos înconjurător. Deoarece rectul este ușor accesibil din exterior, în această operație nu este nevoie de tăieturi la nivelul abdomenului.

 

  • Rezecție locală transanală. Este o procedură chirurgicală de îndepărtare a cancerelor în stadiu incipient, aflate nu departe de anus. Această operație se face cu anestezie locală. Chirurgul taie în adâncimea rectului, prin toate straturile și îndepărtează cancerul și o mică parte din țesutul sănătos înconjurător. Gaura din rect este apoi închisă. Nodulii limfatici nu sunt scoși în această procedură, de aceea pacientul va face, probabil, radioterapie, cu sau fără chimioterapie.

 

  • Microchirurgie endoscopică transanală. Acest tip de intervenție se face, în general, pentru cancere aflate în stadiu incipient și localizate mai sus în rect, unde nu sunt accesibile din exterior și nu pot fi operate prin metoda obișnuită, de rezecție locală. Se introduce în rect, prin anus, un fel de lupă care mărește foarte mult. Folosind instrumente speciale, chirurgul poate tăia în adâncimea rectului, pentru a scoate cancerul.

 

  • Rezecție anterioară joasă. Unele cancere de tip I, sau chiar II sau III și care se află în partea superioară a rectului, aproape de colon, pot fi îndepărtate prin această metodă. Partea de rect unde se află cancerul este scoasă, iar restul re-atașat colonului.

 

  • Proctetomie cu anastomoză coloanală. Uneori, la cancere de tip I și de cele mai multe ori în cazul celor de tip II și III, aflate în jumătatea inferioară a rectului, este necesară îndepărtarea completă a acestuia. Procedura se numește proctetomie și sunt îndepărtați și toți ganglionii limfatici din rect. Ulterior colonul este legat direct de anus (anastomoză coloanală).

 

  • Rezecție abdominoperineală. Este necesară în unele cazuri, când cancerul afectează mușchiul sfincterului, pentru a preveni scurgerile de fecale. Sau când sunt afectați mușchii din apropiere, care controlează fluxul de urină. În această operație chirurgul scoate rectul și anusul, inclusiv mușchiul sfincterului. Apoi colonul este legat la stomă. Colostomia este, în acest caz, permanentă.

 

  • Exenterație pelvină. Dacă avem de a face cu un cancer extins la organele alăturate, este nevoie de o intervenție majoră, în care sunt scoase toate organele afectate: rect, anus, eventual vezica urinară, prostata (la bărbați), uterul (la femei). După această procedură, numită exenterație pelvină, este necesară o colostomie permanentă. Dacă a fost scoasă și vezica urinară, este necesară și o urostomie permanentă.

 

  • Colostomie de degajare. Rectul nu este tăiat, ci colonul este atașat unei stoma. Astfel pacientul poate începe radioterapie sau chimioterapie pentru tratarea cancerului rectal.

 

  • Chirurgia metastazelor. Dacă există metastaze ale cancerului de colon în alte organe, se poate lua decizia de îndepărtare chirugicală a acestora, în funcție de localizare, mărime și numărul lor.

 

 

Ablație și embolizare a cancerului colorectal

Cancerul din colon și rect poate fi îndepărtat prin operații chirurgicale, sau prin alte proceduri, cum sunt ablația și embolizarea. Când cancerele primare au fost complet scoase, aceste ultime două proceduri pot fi folosite la îndepărtarea eventualelor mici pete canceroase apărute prin extinderea cancerului primar. Alte situații în care sunt folosite sunt metastazele recurente, imposibilitatea operării unui pacient, din varii motive, precum și în tratarea problemelor cauzate de tumori, cum este durerea.

 

Ablația se referă la tratamente care distrug tumorile mai mici de 4cm, fără a fi scoase. Uneori sunt tratate astfel și tumori mai mari. Există și efecte secundare ale ablației, precum dureri abdominale, infecții, sângerări în cutia toracică sau abdomen.

 

  • Folosirea ablației cu radiofrecvențe este cel mai bine înțeleasă în tratamentul metastazelor la ficat. Ablația cu radiofrecvență folosește unde radio de înaltă energie pentru distrugerea tumorilor.
  • Ablația cu microunde folosește o sondă ca un fel de ac, introdusă în ficat, prin care sunt transmise microunde electromagnetice, care creează temeraturi ridicate și distrug tumorile din ficat.
  • Ablația cu etanol (alcool) înseamnă injectarea de etanol direct în tumoră.
  • Crioablația folosește o sondă mică de metal, prin care îngheață tumora, ca să o distrugă.

 

Embolizarea înseamnă injectarea unor substanțe în fluxul sangvin, pentru a încerca limitarea aportului de sânge către celulele canceroase din ficat. Astfel sunt tratate metastazele, cu impact redus asupra părților sănătoase ale ficatului și altor organe. Efectele secundare pot fi durerile abdominale, febră, greață, infecții la ficat, inflamații ale vezicii biliare, cheaguri în vasele principale de sânge ale ficatului.

 

Există trei proceduri de embolizare la pacienții cu cancer colorectal, cu metastaze la ficat:

 

  • Embolizare arterială. Un cateter este introdus printr-o tăietură pe partea interioară a coapsei și condus către artera hepatică în ficat.
  • Chimioembolizare. Combină embolizarea cu chimioterapia.
  • Radioembolizare. Este o combinație între embolizare și radioterapie.

 

Terapia cu radiații în cancerul colorectal

Terapia cu radiații folosește raze cu putere mare, ca razele X, sau particule pentru a distruge celulele canceroase. Se folosește mai des pentru persoanele cu cancer rectal, decât pentru cele cu cancer de colon. Uneori se combină cu chimioterapia, pentru rezultate mai bune, caz în care se numește chimioradiație sau chimioradioterapie.

 

În cancerul de colon se folosește rar:

– în combinație cu chimioterapia, înainte de operație, pentru a micșora tumora (va fi mai ușor de îndepărtat), sau în cazul în care o persoană nu este suficient de sănătoasă pentru a trece prin operație

  • după operații, pentru a distruge eventualele celule canceroase care nu au fost înlăturate
  • pentru ameliorarea simptomelor, atunci când cancerul produce blocaje intestinale, sângerări sau durere
  • în tratarea metastazelor

 

În cancerul rectal se folosește adeseori:

  • înainte sau după operație, eventual în combinație cu chimioterapia
  • împreună cu sau fără chimioterapie, atunci când pacientul nu ar putea suporta o operație, sau pentru ameliorarea simptomelor cancerului
  • pentru tratarea tumorilor care reapar în zona pelviană
  • pentru tratarea metastazelor

 

Radioterapia poate avea efecte secundare semnificative:

  • iritații ale pielii în zona radiată
  • probleme cu vindecarea, dacă radioterapia a avut loc înainte de operație
  • greață
  • iritații rectale, care pot da diaree, dureri digestive, sânge în scaun
  • incontineță anală (scurgeri de scaun)
  • iritații ale vezicii urinare, care dau senzația de nevoie de urinare frecventă, urinare dureroasă sau cu sânge
  • oboseală
  • probleme sexuale (probleme de erecție la bărbați și iritații vaginale la femei)
  • cicatrizare, fibroză și aderențe care determină țesuturile adiacente să se lipească unele de altele

 

Majoritatea simptomelor dispar după încetarea tratamentului, dar unele vor persista permanent.

 

Tratamente sistemice

Cancerul colorectal poate fi tratat și cu ajutorul medicamentelor, luate oral sau injectabile. Procedeul poartă numele de terapii sistemice, deoarece pot ajunge la cancer prin corp. În funcție de tipul de cancer se folosesc anumite terapii sistemice.

 

Chimioterapia pentru cancer colorectal

 

Se administrează în două moduri:

  • chimioterapie sistemică: medicamentele sunt înghițite sau injectate în venă și intră direct în sistemul circulator, ajungând în toate zonele corpului. Aceasta poate reduce riscul de metastaze, de răspândire a cancerului în alte zone.

 

  • chimioterapie regională: medicamentele sunt injectate în vena care ajunge direct la organul afectat de cancer. Are mai puține efecte secundare, pentru că este redusă cantitatea de substanțe care ajunge în alte organe.

 

Chimioterapia este folosită în cancerul colorectal în diferite feluri:

  • chimioterapie adjuvantă: se administrează după operație, pentru a se distruge eventualele celule canceroase care nu au fost scoase, sau care s-au răspândit în alte zone
  • chimioterapie neoadjuvantă: uneori în combinație cu radioterapia, se administrează înainte de operație, pentru micșorarea tumorii
  • în cancere avansate: în cazul în care cancerul a metastazat în alte părți, cum ar fi la ficat, chimioterapia se folosește ca metodă de ameliorare a simptomelor

 

Substanțele folosite în această terapie atacă celulele cu diviziune rapidă, așa cum sunt cele canceroase. Însă organismul are și celule normale, care se multiplică repede: noile celule ale sângelui, produse în măduva spinării, mucoasele gurii și intestinelor, foliculii părului. Aceste celule pot fi afectate de chimioterapie și astfel apar efectele secundare:

  • pierderea părului
  • răni ale gurii
  • lipsa apetitului
  • greață și vomă
  • diaree
  • pericol crescut de infecții (din cauza unui număr scăzut de celule albe)
  • învinețire rapidă, sângerări (prea puține trombocite în sânge)
  • oboseală (prea puține celule roșii în sânge)

 

Alte simptome, asociate anumitor tiprui de medicamente, sunt:

  • sindromul mână-picior
  • neuropatie (distrugerea nervilor)
  • reacții alergice
  • diaree

 

Terapia cu medicamente țintită în cancerul colorectal

Pe măsură ce oamenii de știință au aflat mai multe despre modificările genelor și proteinelor, care dau cancer colorectal, au dezvoltat medicamente care țintesc direct aceste modificări. Aceste tratamente funcționează diferit față de chimioterapie. Uneori au efect, atunci când chimioterapia nu are. Alteori au mai puține efecte secundare. Pot fi folosite în combinație cu chimioterapia, sau separat, dacă aceasta nu mai are efect.

 

Medicamente care țintesc formarea vaselor de sânge

Factorul de creștere endotelial vascular este o proteină care ajută tumorile să dezvolte noi vase de sânge (proces denumit angiogeneză), prin care să primească nutrienții necesari creșterii. Medicamentele care urmăresc stoparea procesului (Bevacizumab, Ramucirumab, Ziv-aflibercept) sunt administrate prin perfuzii, uneori în combinație cu chimioterapia.

 

Medicamente care țintesc celule cu modificări ale EGFR

Receptorului factorului de creștere epidermal (sau EGFR) este o proteină care ajută celulele să crească. Adeseori se găsește în cantități mari pe suprafața celulelor canceroase. Medicamentele care urmăresc inhibarea acestor receptori (Cetuximab, Panitumumab) sunt administrate prin perfuzii în anumite tipuri de cancere colorectale. Nu sunt eficiente în cancerel date de mutații ale genelor KRAS, NRAS și BRAF

 

Alte medicamente terapeutice țintite

Regorafenib este o terapie cunoscută sub numele de inhibitor de kinază. Kinazele sunt proteine aflate la suprafața sau aproape de suprafața celulei, care poartă informații vitale către centrul de control. Regorafenib blochează mai multe proteine kinaze, care ajută celulele să crească sau să formeze noi vase de sânge. Blocarea acestor proteine poate însemna stoparea creșterii cancerului.

Este folosită în cancerul colorectal avansat, când celelalte terapii nu mai funcționează și se administrează oral, sub formă de pilulă.