Aceste defecte apar de-a lungul vieții unui om și nu sunt moștenite.

Atunci când o celulă se divide, trebuie să-și copie ADN-ul în noua celulă. Procesul nu este perfect și astfel ADN-ul noii celule poate prezenta defecte. Nu se știe cât anume din aceste defecte ale ADN-ului sunt procese întâmplătoare și cât sunt determinate de factorii de risc. În general, cu cât celulele prostatei se divid mai repede, cu atât pot apărea mai des defecte, deci crește riscul de cancer.

Se crede că un nivel crescut de androgeni (hormonii masculini, care încurajează creșterea celulelor prostatei) ar reprezenta un risc de cancer. Alte cercetări au arătat că un alt hormon, factor de creștere asemănător insulinei, ar reprezenta un factor de risc. Însă studiile nu au ajuns toate la această concluzie și este nevoie de cercetări suplimentare.

Și inflamațiile ar putea fi un factor de risc. Unele teorii sugerează că inflamațiile provoacă defecte ale ADN-ului, ceea ce înseamnă că o celulă normală devine potențial cancerigenă. Sunt necesare cercetări suplimentare și în această privință.

Expunerea la radiații, sau la chimicale cancerigene pot provoca mutații în multe organe, însă nu au putut fi puse în legătură cu riscul de factor de prostată.