Despre Cancer

                Cancerul nu alege

Avem în acest număr mai multe poveşti care pe mine, una, m-au impresionat. Vorbesc despre povestea adevărată a doi oameni încă tineri, dacă ne gândim că sunt în jurul vârstei de 50 de ani, cu o fetiţă de numai 14 ani. Par o familie obişnuită, ca multe altele. Sunt foşti sportivi, le-a plăcut atletismul şi canotajul. Oameni activi, care şi-au deschis propria afacere. Nimic nu prevestea că pe amândoi îi va lovi, pe neaşteptate, această nemiloasă boală, cancerul. La el, la plămâni, la ea, la sân. Acum luptă împreună, umăr la umăr, împotriva bolii, în ciuda dificultăţilor nu numai financiare, dar şi, cel mai grav la noi, în ţară, a celor medicale. Ei nu se pot trata decât în România şi au găsit oameni de suflet care să îi sprijine, deşi ar avea nevoie de mult mai mult decât numai de suflet. Îi va ajuta oare să învingă boala faptul că se sprijină unul pe altul, că încearcă să gândească pozitiv şi că nu vor să accepte ideea condamnării la pieire?
Poate îi va încuraja povestea destul de asemănătoare a unui alt fost sportiv, Mircea Sandu, care este convins că îşi poate învinge cancerul la colon cu metastaze la ficat, numai dacă luptă cu el. Familia i-a fost şi îi este încă alături, iar convingerea că totul se va termina cu bine l-a ajutat să-şi menţină un moral excepţional. Pentru că este bine ştiut că orice boală poate fi mai bine controlată dacă ai un psihic bun.
Sau povestea micuţei rusoaice care, la doar şase anişori, putea să moară din cauza unei tumori la picior, dar care a avut şansa să obţină ajutor financiar şi, astfel, a fost salvată de o echipă de medici englezi.
Cât de diferită este viaţa celor din aceste povestiri, şi totuşi toţi au suferit aceeaşi experienţă a îmbolnăvirii de cancer. Bogat, sărac, adult, copil, femeie, bărbat, sportiv... Cancerul nu alege! Vine şi gata! De aceea trebuie să ne unim cu toţii în lupta împotriva lui, să încercăm să ne învingem frica, să avem curajul să vorbim despre boală, să o acceptăm ca făcând parte din viaţa noastră şi să o stăpânim, să o înfruntăm, cu demnitate şi curaj.
Iar speranţa nu trebuie să ne lipsească, pentru că, iată, o româncă, Raluca van Standen, a inventat un nou dispozitiv care va diagnostica cancerul în faze incipiente, chiar înainte să se declanşeze. Motivaţia domniei sale a fost nu numai aceea că există şanse mult mai mari de a învinge boala în cazul depistării acesteia în faza incipientă, ci şi dorinţa de a găsi instrumente mai ieftine şi mai la îndemâna celor care nu au posibilităţi financiare. Premiul primit pentru cea mai bună femeie inventator este onorant nu numai pentru doamna profesor, ci şi pentru noi, toţi românii.

Georgeta Clinca